…cât de departe să ne drapăm în comportamente de faţadă pentru a nu ne etala ca învinşi ai soartei? Noi, cei cărora ni s-a întâmplat să dăm piept cu durerea vieţii… Cât să lăsăm să se întrevadă din slăbiciunile pe care le-am căpătat, din dramele noastre interioare şi din cataclismele care ne sfâşie dinlăuntru? Câţi dintre noi conştientizăm că tragediile cu care ne „delectează” destinul uneori, ne pot lăsa viaţa ca pe o carte la îndemâna oricui, să fie răsfoită cu nonşalanţă? Eu nu pot accepta să-mi împărtăşesc durerea, până la ultima picătură, cu cei străini de drama mea. Da, pot impresiona un timp, dar până la urmă, cei care nu fac parte dintre prietenii mei adevăraţi, se plictisesc de lacrimile mele. Oamenii nu vor depresivi în jur, nu vor feţe mohorâte. E legea firii să ne înconjurăm de persoane pozitive. Aşa că nu am încotro şi tac atunci când hohote mi-ar izbucni din piept, mă ridic de acolo de unde viaţa m-a îngenunchiat şi mă căznesc să trăiesc pentru a smulge stropul de frumuseţe din clipă, obligând timpul să risipească dincolo de mine lacrima ce încă îmi pâlpâie în privire. Conştientizez că trebuie să-mi găsesc un scop care să mă ajute să mă trezesc dimineaţa, să-mi dea puterea să mă ridic din pat pentru o nouă zi. Până la urmă, sunt singurul protagonist al propriei mele vieţi, şi trebuie să-mi înfrunt singură monştrii.
●◦ ◦●◦ Someday. Somewhere. Somehow. ◦●◦ ●◦ 
Hai sisule, capul sus, pieptul inainte si paseste in viata ca vin ele toate … doar ca nu acum acum acum cand vrei tu! :))
Capul sus, pieptul inainte si fundul in spate. :> :))
Sisule, doar stii cum stau eu la capitolul rabdare… insa trebuie sa invat definitia acestui cuvant, si pe urma sa aplic.
Trebuie să îți dăm eu și Alina niște meditații la răbdare atunci :))) Lasă-te pe mâna noastră și o să fie bine :*
Sisule, stii ca eu una am pana la Dumnezeu rabdare daca mai pune si Creve un strop te inarmam cu mama rabdarii! Stai pe aproape ca avem noi grijuca de tine. :>
Bai, cred ca voi vreti sa faceti sa-mi fiti si mai dragi decat imi sunteti deja si sa-mi inmuiati corazonu’. :-w
Cat de placuta e senzatia cand stii ca totusi exista oameni de incredere si ca te poti baza neconditionat pe sprijinul lor.
E musai sa iesim toti trei intr-o zi in Bucuresti. Eu cu sisu’ bem cafea, si Creve bea limonada. :))
Creve, meditatiile sunt contra cost? :-s :))
Sisule, tu zilnic ai grija de mine!
Da, am grija sa nu uiti diferite chestii. :)))
Si sunt de acord cu iesirea, trebuie sa o facem si nu conteaza ce bem conteaza ce vorbim si CAT vorbim! :))
Am vorbit azi noapte cu Creve si a spus sa ne uitam toti trei la un film horror, ca singur n-are curaj. :)) I-am zis sa aduca popcornul si noi aducem sucul. Si POATE ne uitam…in timpul zilei :))))
Citez pe Creve: ” Unde-s mulți frica sporește și pe loc filmul pornește” :)))
Bună dimineața, Delia și la mulți ani :)
Așa este, uneori chiar și prietenii se plictisesc ascultându-ne că suntem debusolați din pricina aceleiași probleme. Din păcate, cu cât oamenii știu mai multe despre tine, cu atât ești într-o situație vulnerabilă. Deși mi-ar fi plăcut să nu fie așa, deși mi-ar fi plăcut să nu îți dau dreptate, numai noi suntem cei care ne putem înfrunta și învinge monștrii. Ce pot face însă este să îți trimit încurajări și urări pentru o zi frumoasă. Până la urmă, oricâte ni s-ar întâmpla, tot vom învinge :)
” Din păcate, cu cât oamenii știu mai multe despre tine, cu atât ești într-o situație vulnerabilă.” – Tocmai din acest motiv nu impartasesc necazurile/supararile mele cu oricine. In viata mea exista o singura persoana de baza si de incredere, in afara de cei din familia mea.
Stii cum e… tot raul e inspre bine. Intotdeauna! :)
Yep, total de acord cu tine :) Eu sunt oricum ceva mai interiorizat, singura persoana de incredere pentru mine sunt tot eu :) Asa am simtit inca de cat eram mic si nu stiu daca fac bine sau nu: mereu m-am bazat doar pe mine sa imi rezolv problemele…
O zi cat mai frumoasa!
Daca acumulezi orice in interior, mai devreme sau mai tarziu nu vei mai avea puterea de a le tine pe toate adunate acolo, si vei exploda ca un balon atunci cand e intepat cu un ac.
Păi, poate nu ma inteapa nimeni :D
Tu insuti o vei face. :) La un moment dat vei ajunge ca in stadiul unui vulcan gata de erupere… :) Sau stii cum e si cu baloanele: cand le umfli prea mult, se sparg. :)
Pingback: România, țara mea! « Marin Toma's Blog
Când unele persoane află unele din problemele mele spun ”ce??? dar tu râzi mereu” Celor apropiați le spun deoarece nu ai cum să le ascunzi pentru că te știu și imediat își dau seama dacă se întâmplă ceva, ori te scuzi că nu poți veni undeva iar pe ei nu îi poți minți. Dar bine e să nu le arăți tuturor că ai probleme. Poți ca mai apoi să îi întărești pe alții care trec prin ce ai trecut tu.
Asa sunt eu cu Alina. Ea simte de fiecare data cand am ceva, chiar si atunci cand zambesc si in spatele zambetului se afla o suparare. Ei nu prea pot sa-i ascund ceva pentru ca ma cunoaste bine si stie aproape toate trairile mele. Mai sunt momente cand „dispar”, iar ea ma lasa asa… pentru ca stie ca dupa cateva zile ma intorc si ii spun ce s-a intamplat. Asa-s eu. :)
Asa esti tu si ma scoti din S A R I T E !!! Dar e bine uneori s-am parte si de palpitatii din astea. :))
M-am obisnuit cu asta si presimt ca ma voi obisnui si cu altele. :))
Creve, de multe ori si eu sunt cu zambetul pe buze in fata multor persoane si daca ma izbeste ceva si le spun dupa ce raul trece primesc aceeasi intrebare ” cum?? dar erai toata un zambet !! „.
Dar e vorba aia ” only a true friend sees the tears behind the smile ” :)
Este timp berecheeeet pentru a te/ne obisnui. :))
Trebuie sa fi puternica, nu pentru altii, ci pentru tine. Daca reusesti sa te imbarbatezi si sa te ridici doar scuturandu-te, ai reusit! Nimic nu te mai poate doborî. Si, cum faci asta? Sustine-te, spune-ti mereu ca tu esti cea puternica si ca vei trece peste orice pentru ca poti si vrei. Nu te mai uita inapoi si nu iti mai parea rau dupa diferite lucruri, ce a fost a fost, acum conteza doar… ce va fi!
Stii ce e ironic? Ca toate astea se intampla din cauza mea.
Acum nu mai conteaza, ceea ce conteaza este sa fi invatat din aceasta greseala, sa pui punct si sa mergi mai departe!
Omul din greseli invata, nu? :)
Pingback: Lumea Coca-Cola « Gabriela Elena
Sisule, daca vrei sa sar pe tine cand ne uitam la film atunci o facem. :)))
Înseamnă că ea nu o să vadă filmul :)))
Nu, ca o voi acapara cu a mea scumpa si fricoasa prezenta. :> :)))
Cred ca voi fi sufocata de voi doi. :))
Cand ma uit la filme horror si simt tensiune la ceilalti de langa mine, ma apuca si pe mine panica. :)) Asa ca stati chill mai copilasi. :)) Oricum eu stau la mijloc, intre voi doi. =)))
stai la înghesuială? :))) Nu se recomandă cu doi fricoși în stânga și dreapta :)))
Nu stie UNDE se baga. =))
Va fi o placere pentru mine sa rad de voi la un film horror. :))
Hai ma Delia, tu nu stii ca prietenii adevarati nu se satura de tine si nu te abandoneaza cand esti tristuta? :) Nu mai tine atata in tine, plange-te lor cat vrei! E datoria lor de best friends sa te asculte si sa te ridice de jos, putin cate putin. De-abia apoi vei reusi sa fii si persoana pozitiva cu care interactioneaza cu drag toata lumea…dar ca doar tu vei stii ca ai avut prietenii adevarati pe care te-ai bazat ca sa devii asa! :*
Sunt multumita si recunoscatoare ca Alina e parte din viata mea…
La fel si eu sisule! :*
Ce scop poate exista?
Trebuie sa te trezesti chiar si pentru simplul fapt ca urmeaza o noua zi care ar putea fi diferita de toate celelalte, care ar putea sa-ti ofere noi orizonturi.
N-ai de unde sa stii niciodata ce-ti ofera ziua …
So … Just wake up!
Nu renunta!!!
Pentru fiecare dimineata poate sa existe un motiv destul de bun care sa te faca sa zambesti si sa-ti recapeti curajul! :P