Sunt momente când te simţi pierdut, deznădăjduit, demoralizat. Şi simţi că nimic nu iese aşa cum ar trebui, că lucrurile iau alt curs decât sperai. Se spune că dacă ai răbdare, lucrurile se aşează până la urmă, pe un făgaş normal. Dar când atingi culmea disperării e greu să ai răbdare. E greu să aştepţi. E greu să menţii flacăra speranţei vie. E greu, dar merită! Cu toate astea, nu am fost niciodată o persoană răbdătoare. Dimpotrivă! Însă oricât de pierdută sau demoralizată m-am simţit, nu mi-am pierdut optimismul. Nu mi-am pierdut încrederea că până la urmă o să fie bine. Iar rezolvarea am găsit-o până la urmă. Sau m-a găsit ea pe mine. Da, pentru că sunt o luptătoare! Chiar dacă ajung pe culmile disperării şi frustrării, mă ridic şi îmi continui drumul. Pentru că niciodată nu poţi şti cât de puternic eşti până nu eşti pus faţă în faţă cu situaţii limită. Şi n-ai decât să lupţi şi să învingi!
●◦ ◦●◦ Someday. Somewhere. Somehow. ◦●◦ ●◦ 
Thats my sister!!! :D >:D<
Frumos si adevărat .
Never let your head hang down. Never give up and sit down and grieve. Find another way. And don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines. ;)