Libertate ?!

Libertatea personală o înţelege fiecare cum vrea. Toţi ne comportăm conform firilor noastre, şi de ce nu, conform „influenţei prietenilor”. Dacă există vreun motiv oricât de mic pentru a le smulge câte un zâmbet ironic, atotştiutor, renunţăm la glasul inimii. Orice, numai să nu se râdă de noi. Însă independenţa se manifestă sub mai multe forme. Avem libertăţi  la care nu ne-am gândit vreodată. Poate doar atunci când ne durea sufletul. Putem veni şi pleca atunci când avem chef. Ne putem permite să nu avem pe nimeni, să ne lăfăim în singurătate şi tristeţe. Putem plânge în voie sau putem face haz de noi înşine. Avem libertatea de a ne plimba singuri seara pe malul mării sau de a asculta, tot singuri, ploaia care se tânguie la fereastră. Să venim acasă şi să găsim întuneric. Să dormim într-un pat rece şi mult prea mare. Şi constatăm că suntem înzestraţi cu un „talent” fantastic: să adunăm toată amărăciunea lumii. Doar că avem şi dreptul la mângâieri şi şoapte de dragoste… Ne putem lăsa în voia „valurilor”. Instinctul de conservare e în fiecare dintre noi. Când simţi că te îneci, încerci cu disperare să te salvezi. Îţi aduni toată voinţa şi toată puterea. Atunci îţi dai seama că ai libertatea să alegi. Şi vei alege întotdeauna viaţa.