România şi problemele ei

Vorbeam acum ceva timp despre sărăcia din România şi despre majorarea taxelor (care până la urmă s-a transformat în micşorarea salariilor, pensiilor, etc.). Acum e rândul altui subiect. Probabil va fi un post luuuung, căci am multe de spus, aşa că luaţi-vă o cafeluţă, staţi relaxaţi, şi citiţi :) . O altă problemă majoră ce ne preocupă foarte mult, pe noi romanii: sistemul medical românesc. Şi Loryloo a scris despre doctori. Se pare că şi ea are o fobie faţă de spitale, ca şi mine, ca şi tine, ca mulţi alţii. România nu mai poate spune că îşi permite să întreţină acest sistem, şi anume sistemul medical. Deloc surprinzător, nu ne mai permitem nici educaţie, căci nu mai sunt bani nici pentru învăţători/profesori. Pur şi simplu, sănătatea şi educaţia au devenit un lux pe care România nu şi-l mai poate permite. Sistemul sanitar din România e la pământ. Nu avem aparate performante în spitale, bolnavii stau câte doi în pat şi oamenii mor pe capete chiar sub privirile medicilor, iar ei afirmă „am facut tot ce ne-a stat în putinţă” . A da?! Spuneţi că aţi făcut TOT ? Atunci să vă ia dracu’, fiindcă n-aţi făcut absolut nimic! Un caz recent, al unei cunoştinţe: are un bebeluş de 6 luni, iar de câteva zile, simţindu-se rău şi având febră 39 de grade, mama lui l-a dus la medicul de familie, iar acesta i-a prescris Nurofen. I-a scăzut febra, la 35 de grade (!!!), ceea ce iar nu era bine, pentru că temperatura corpului trebuie să fie la 37 de grade. Speriată fiind, femeia şi-a luat copilul şi l-a dus la spital, unde i-au internat pe amândoi, căci un copil minor nu poate sta internat fără un părinte, mai ales fiind bebeluş. Ajunşi la spital, cu internare, medicul (nu ştiu ce nume are, căci nu am întrebat, dar mi-ar fi plăcut să-l fac de „mirul lumii” acum) i-a „aruncat” pe amândoi într-un salon unde se afla deja o mamă cu al său copil, care suferea de nu ştiu ce afecţiune şi făcea crize (de isterie ?!) foarte des, în sensul că plângea şi urla ca un descreierat. Înţelegeţi voi ce vreau să spun. După ce mama bebeluşului s-a rugat de acea femeie să facă ceva pentru ca plodu’ ei să nu mai ragă deoarece bebeluşul ei e mic şi are nevoie de somn mult pentru a-şi reveni, ea îi raspunde: „Ce vrei, doamnă? Nu pot să-mi chinui copilul” . Băi idioato, mai tare îl chinui şi se chinuie singur atunci când urlă de parcă l-ar tăia cineva pe viu. Buuuuun. Să trecem peste asta. A doua problemă, fiind şi cea mai gravă, era faptul că medicul care cică îl avea sub supraveghere pe bebeluş, trebuia să vină din 2 în 2 ore pentru a-l verifica şi a-i lua temperatura. Şi desiiiiigur că el nu binevoia să-şi mişte popotinu’ (= fund) şi nici măcar nu se sinchisea să-şi facă puține griji, căci deh, dacă nu-i copilul lui, de ce să-i pese?! Fişa medicală era lângă patul unde stateau ei. Mama bebeluşului a luat-o s-o citească, şi ghiciţi ce?! Pe fişă scria că medicul a venit frecvent pentru a verifica pacientul şi culmea, scria că cică verificase şi temperatura, ceea ce NU se întamplase, iar temperatura cică ar fi fost normală, când de fapt ăla mic avea 35 de grade. În momente de disperare, mama bebeluşului a încercat prin orice mijloace să facă tot posibilul pentru a fi mutaţi în alt salon şi pentru a i se acorda o îngrijire specială bebeluşului. Ştiţi ce răspuns a primit?  „Am făcut tot ce ne stătea în putinţă!” . În traducere: ce-mi pasă mie că plodu’ tău o să dea ortu’?! . Într-un final cel mic şi-a revenit, a fost externat. Trec câteva zile şi copilul iar se simţea rău. De ce? Pentru că luase nu ştiu ce microb din spital. Ceva cu S. Nu-mi amintesc exact. A, am uitat să menţionez că mama celui mic ţinea bidoane cu apă caldă lângă el şi îl învelea în pături groase pentru a-i creşte temperatura corpului, căci medicii nu luau nici măcar o măsura.
Aşadar, în spitale, medicii fac legea. Ei completează fişele după cum li se pare lor mai plauzibil în caz că pacientul n-o să supravieţuiască tratamentului care NU i-a fost administrat (vezi cazul lui Toni Tecuceanu – Cronica Cârcotaşilor).
Oare domnii de la minister nu au nici o responsabillitate de modul în care au reformat sistemul medical românesc? Cum pot fi atât de indiferente cadrele medicale la suferinţele bolnavilor? Veşnic au scuză: că sunt aglomeraţi şi că nu au aparatura medicală necesară. Pe de o parte, cam au dreptate, insă oare pot dormi noaptea liniştiţi atunci când nu fac nimic pentru a salva o viaţă? Medicul e antitetic, e antrenat să ne salveze, dar nu o face dacă nu e plătit. Cam asta e România noastră, cu medici care se jură că nu primesc şpagă şi că nu cer şpagă. Nu poţi deschide uşa unui cabinet medical de stat fără să nu ai plicul (cu bani) gata pregătit. Sunt şi doctori care îşi fac cu adevărat meseria, dar cei mai mulţi sunt impulsionaţi să facă ceva, (repet), doar în momentul când pe masă apare „plicul”. Medicii sunt nişte jeguri în marea lor majoritate, fără scrupule şi fără profesionalism. Batjocoresc halatul alb! Sistemul medical lucrează direct cu sănătatea şi viaţa oamenilor, şi necesită costuri infinit mai mari. Sănătatea este de mult în pragul colapsului, însă problema a fost mereu „pansată” şi acoperită de bunăvoinţa pacienţilor care închideau ochii şi întindeau mâna cu bani. Cum bani sunt tot mai puţini, iar din aceştia trebuie cumpărate şi medicamentele şi ustensilele cu care medicii să intervină asupra bolnavului, decesul sistemului de sănătate se vede cel mai bine. Stau şi mă gândesc dacă există vreo lege în ţara asta care este respectată?! Cine răspunde pentru toţi pacienţii care mor pe masa de operaţie sau la o săptămână sau două după ce ies din spitale? Cine răspunde pentru faptul că platim la stat o grămadă de bani, iar dacă te duci în spital cu o problemă, auzi „nu avem sânge, nu avem pastile, nu avem comprese”. Unde sunt banii noştri? Cine răspunde? Stăm şi punem întrebări la tv sau prin ziare şi aducem oameni „de seamă” în emisiuni ca să ne spună că sistemul suferă pentru că nu sunt bani. Asta ştim cu toţii. Dar ce vrem să aflăm nu se spune. Se vaită şi se plâng medicii prin media că sunt prost plătiţi şi că nu au bani. Da, cum să nu?! Deci vilele şi casele de vacanţă sunt cadou de la acelaşi producător de jeep-uri cu care întâmplător sunt prieteni. Oare se va termina vreodată de furat în România? Nu cred!
Ştiaţi că sistemul sanitar din România se află pe penultimul loc in Europa ? Vă frapează ? Nu cred. Nici pe mine.

About Delisia

https://coltdesuflet.wordpress.com/
Acest articol a fost publicat în ● Made in Romania și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la România şi problemele ei

  1. addicted spune:

    Scurt pe 2: Plec departe.. plec pe Marte!!!! :)

  2. Twenty spune:

    Si eu cand ii zic sa mergem in strainatate ea nu.. ea Batman, Batman :))

  3. Pingback: Grădina Labirint…(5) « Cristian Dima

  4. klausen1976 spune:

    sistemul sanitar din Romania este in colaps. Suntem in voia sortii, pentru ca nu isi va reveni.

  5. Pingback: Alți bani, altă distracție. Tipic românesc. « ●◦ Someday. Somewhere. Somehow. ◦●

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s