Nu o să mai spun niciodată că dimineţile sunt urâte, pentru că acum ştiu că nu sunt. Dimineţile sunt mereu frumoase atunci când mă aflu alături de el. Ştiu că atâta timp cât el doarme pe perna alăturată eu mă pot bucura de ele, chiar şi atunci când sunt pline de vânt, de ploaie şi de neprevăzut. Ştiu că indiferent de vreme, niciuna nu va fi rece, întunecată sau ploioasă. Ştiu că dimineţile de acum îmi sunt frumoase pentru că el face parte din ele, pentru că el (le) face să fie aşa. La fel cum mă face pe mine şi frumoasă, şi fericită, şi femeie, şi copil.
●◦ ◦●◦ Someday. Somewhere. Somehow. ◦●◦ ●◦ 
ai scris frumos, romantic si nostalgic…dar vin cu o sugestie.bucura te de dimineti chiar si cand esti singura, bucura te de sufletul tau chiar si de una singura.caci viitorul e imprevizibil si e bine sa fii in garda..in rest bucura te de prezent.
Ma bucur de fiecare moment al vietii, singura sau nu. :)
ma bc sa aud asta! :)
Ca sa fim in ton: LIKE. :))
Ah si sa nu uit ” Ti-am zis eu!!”. Ti iub… nu nu, va iubiiiiiesc!
Hai zi-mi la fel si pentru celelalte aspecte care ma macina. :))
Api iti dai seama ca acum suntem obligati sa te iubim si noi. ;))
Absolut minunate diminetile cand te trezesti langa omul iubit .. dimineti perfecte!
Cine stie, cunoaste! :)