Întuneric. Beznă. Eu mă tem foarte tare de întuneric, şi exact acum şi-au găsit ăştia de la Electrica să întrerupă curentul. I-am sunat şi mi-au spus că la 5 o să am lumină. Mda, probabil se refereau la lumina de afară, după ce o să răsară Soarele. Nu ştiu cât o fi ora la tine acum, însă la mine e 4:24 dimineaţa. Doar câinii de afară se aud cum latră şi sunt agitaţi, ca şi cum ar prevesti un cutremur. Cred că am luat toate înjurăturile la rând pentru că nu am găsit lanterna ca să luminez camera. Acum mă gândesc să aprind lumânărelele mele parfumate, dar totuşi nu vreau să adorm pe urmă în miros de ceară şi fum. Şi geamul nu-l deschid, pentru că afară sunt 4 grade, şi eu sunt friguroasă tare. Lucky me că era încărcată bateria de la laptop, iar stickul de la RDS m-a salvat, căci routerul nu are sursă de curent momentan.
Azi, de fapt ieri, că e trecut deja de 12, a fost o zi agitată. Şi noaptea trecută a decurs cu 4 ore de somn. De câteva zile nu dorm mai mult de 5 ore pe noapte. Poate ştiu din ce cauză, dar nu vreau să recunosc. Ca să rezist pe parcursul zilei, dimineaţa îmi fac o cafea. Îmi dă atât de multă energie încât mă agit şi mă învârt ca un titirez. Cum de obicei nu beau cafea, nici nu prea ştiu s-o fac, dar totuşi am cafea în casă. Noroc cu sor’mea că e addicted to coffee şi îmi spune ea „reţeta”. Oricum nu-i greu de făcut, şi am observat că nu toţi prepară cafeaua în acelaşi mod. Peste 4 ore voi savura un moccacino. La plic, evident, că altfel nu ştiu să fac.
Acum mi-e foame. Stomacul meu face scandal, dar nu îi dau atenţie. După ce mă trezesc o să-l răsfăţ.
Azi, adică tot ieri, am avut multe pofte. Bine, mie zilnic mi-e poftă de câte ceva. Chiar şi în seara asta aş fi vrut să-mi răzgâi papilele gustative cu o ciorbă de burtă (ciorbă de pântece, cum zice un prieten), dar s-au mulţumit cu o cană cu ceai de afine îndulcit cu puţină miere de albine.
Mă strigă patul. Cred că vrea să mă iubească. Ah, dar ce o să îl iubesc eu… Gata, mă duc să mă afund în multitudinea mea de perne pufoase. Noapte bună! Sau bună dimineaţa? Mda, aberez când nu pot să dorm şi nu am curent.
Peste fix o săptămână voi fi acasă. Mai sunt 9 zile până la Crăciun. Abia aştept să împodobesc bradul.
●◦ ◦●◦ Someday. Somewhere. Somehow. ◦●◦ ●◦ 
Urasc cand se ia curentul si nu am nimic la indemana sa luminez camera. Aici, cand se ia curentul, revine si se ia iar de vreo zece ori, mai rau ma dispera.
Cand se ia curentul si sunt singura in incapere, incep sa ma panichez putin. :)) Mie mi-e foarte teama de intuneric. Are o denumire anume teama asta, dar nu o stiu. Nu e o fobie dobandita din copilarie, ci pur si simplu asa sunt eu. Aici se ia rar curentul. Macar atat. :)
Te las 2 zile singura si te apuca toate alea :))
Cand pisica nu-i acasa, soarecii joaca pe masa. :))
E ceaţă la tine, huh ? :)
Usor usor intri in lumea mea. :))) Numai sa nu ajungi ca mine ca apoi senzatia de titirez se duce, din pacate. :(
Daca mai dorm cate 5 ore pe noapte, e foarte posibil sa intru in lumea ta, desi n-as vrea sa am alt viciu, pe langa tigari. :))
Si eu de-abia astept sa impodobesc bradul…Inca 4-5 zile au mai ramas. :)
Daa! Abia astept si eu! :) Azi am vorbit cu tatal meu la tel si l-am intrebat daca a aranjat bradu’ in living, pentru cand voi ajunge eu acasa. A zis ca nici macar nu se atinge de el. Stie de frica mea. :)) L-am „amenintat” ca doar si numai eu il impodobesc, ca-n fiecare an. :)
Pingback: Întâmplare adevărată « Gabriela Elena
Pingback: Craciun cu adevarat FERICIT! | Love addiction √v^√v^√ღ