Excepţional

12 ianuarie 2007. Zi friguroasă. Staţia de metrou L’ENFANT PLAZA, Washington DC.

Un om cu o vioară a cântat şase piese de Bach timp de 45 de minute. În timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea staţie, majoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute, un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.

4 minute mai târziu:
Violonistul a primit primul său dolar. O femeie i l-a aruncat în pălărie fără să se oprească.

6 minute mai târziu:
Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă în trap uşor spre peron.

10 minute mai târziu:
Un copil de 3 ani se opreşte în faţa muzicianului dar maică-sa îl trage grăbită de hăinuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist, dar maică-sa îl împinge nervoasă înainte, aşa că cei doi se mişcă, el întorcând capul din când în când. Lucrul ăsta se repetă cu mai mulţi copii, iar părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.

45 minute mai târziu:
Muzicantul a cântat în continuare. Numai şase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 au aruncat nişte bani. Omul a colectat în total 32$.

După o oră:
El a terminat de cântat şi s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat. Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese scrise vreodată, pe o vioară estimată la 3,5 milioane dolari. Cu câteva zile înainte, umpluse o sală de concerte din Boston. Valoarea medie a biletelor era 100$.

Povestea este adevărată. Concertul din staţia de metrou a fost organizat de către Washington Post ca un experiment social asupra percepţiei, gustului şi priorităţilor oamenilor.

Problemele care s-au pus :
* Într-un loc public, la o oră nepotrivită, suntem în stare să percepem frumuseţea ?
* Ne oprim s-o admirăm ?
* Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat ?

O concluzie posibilă în urma acestui experiment, ar fi :
Dacă nu avem câteva momente să-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solişti ai lumii cântând cea mai bună muzică scrisă vreodată, pe unul din cele mai bune instrumente făcute vreodată, oare de cât de multe alte lucruri minunate ne lipsim în existenţa noastră? Sau mai bine zis, la câte lucruri bune şi frumoase suntem obligaţi să renunţăm sau să le ignorăm atunci când trăim într-o societate, sau într-un sistem social ca acela pe care îl suportăm acum cu greu? Căci nu atât individul cât sistemul social în principal este piesa vinovată de urâţenia vieţii noastre. A se reţine că cei mai atraşi de sunetul viorii erau copiii care nu apucaseră incă să se urâţească psihic şi mai aveau un strop de inocenţă…

About Delisia

https://coltdesuflet.wordpress.com/
Acest articol a fost publicat în ● De prin lume adunate, ● Read & Learn și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Excepţional

  1. eumiealmeu spune:

    excepţional de trist.
    excepţional că ai tratat un astfel de subiect.
    excepţional într-o lume a … obişnuinţei puerile cu nimicul.

  2. drstoica spune:

    J.B. a fost si in Romania anul trecut, in luna mai. De-atunci am auzit povestea asta, am vazut reportajul american pe marginea subiectului. Daca se intampla in Romania, comentariile, in general, erau mult mai rautacioase. S-ar fi zis ca noi, romanii, nu stim sa apreciem, ca sunt sechele comuniste, ca una, ca alta… Dar uite ca asa ceva se intampla la nivel global. Omul nu apreciaza niciodata suficient ceea ce are, prea vede doar jumatatea goala a paharului…

  3. creve spune:

    Am auzit și eu povestea asta mai demult. Așa e omul zilelor de astăzi. Prea ocupat cu viața cotidiană ca să mai observe ceva în jurul lui, iar valorile pe care și le-a creat nu pot fi purtate cu ei pretutindeni. Sunt păstrate doar în bănci sau acasă: prind diferite locuri sau în TV.

  4. Pingback: Tweets that mention Excepţional | ●◦ ◦●◦ Someday. Somewhere. Somehow. ●◦ ◦●◦ -- Topsy.com

  5. ZuZu spune:

    E trist…extrem de trist ! O dovada ca renumele atrage mai mult decat valoarea si calitatea muzicii :D
    Daca nu ai vazut filmul August Rush ti-l recomand :D

  6. Fabulos acest articol, chiar daca pare preluat. Este un experiment extrem de graitor in ceea ce priveste puterea de a invinge mentalitati latente si efuziuni sociale in spatiu deschis. Frumos, felicitari.

    P.S. Lasa un semn pe blogul meu daca esti interesata de o schimbare de linkuri. O seara buna!

  7. Dragos FRD spune:

    Tot e ceva ca nu i-a cerut nimeni taxa de protectie.
    Inteligent experiment. Oare a cui o fi fost ideea?

    • Delia spune:

      Concertul din staţia de metrou a fost organizat de către Washington Post ca un experiment social asupra percepţiei, gustului şi priorităţilor oamenilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s