Oglinda vieții

Un bătrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Era încă în putere și de aceea patronul său îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea, bătrânul era hotărât să se retragă, pentru a duce o viață mai liniștită alături de familie. Renunța la un salariu bunicel, dar prefera liniștea.
Cu părere de rău pentru pierderea unui meșter așa de priceput, patronul îi ceru să mai construiască doar o singură casă. Bătrânul acceptă, însă nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute și folosea scânduri nepotrivite. Și lui îi era rușine de cum arăta ultima lucrare.
Când în cele din urmă o isprăvi, patronul veni să o vadă. Îi dărui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
– Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul rămase uimit. Ce mare rușine! Daca ar fi știut că își zidește propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel…

Așa e și cu noi. Ne construim viețile punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizăm că trebuie să trăim în casa pe care tocmai ne-am construit-o. Dacă am putea-o reface, am face-o mult diferită. Însă nu ne putem întoarce înapoi.

Ia aminte! Tu ești tâmplarul! În fiecare zi bați un cui, așezi o „scândură” sau ridici un „perete”. Viața e întocmai cum ți-o clădești. Alegerea pe care o faci azi, zidește casa în care vei locui mâine.

About Delisia

https://coltdesuflet.wordpress.com/
Acest articol a fost publicat în ● din viata, ● Read & Learn și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Oglinda vieții

  1. Pingback: Oglinda vieții | Cuttingart News Blog

  2. Retzetar de... fericire spune:

    Uite cum m-ai facut sa ma emotionez si sa ma gandesc la viata, asa, in zori de zi.

    Interesanta si da de gandit.

  3. iulia spune:

    Frumos scris, mi-a placut foarte mult. Si pe deasupra, ai dreptate intrutotul!

  4. Pingback: Năbădăiosu`și morcovul. « Cristian Dima

  5. Dragos FRD spune:

    Hmmmm….foarte interesanta poveste….uite ca la asta nu m-am gândit….

  6. iana spune:

    Foarte adevarata povestioara.Cate nu am schimba daca am putea sa dam timpul inapoi tocmai de aceea e bine sa-ti traiesti viata asa cum crezi mai bine,ca sa nu ai regrete mai tarziu.

  7. Cristian Dima spune:

    Foarte mult îmi place această povestire. Sarut mâna!

  8. NightOn spune:

    Stiam povestioara asta. Mi-a placut foarte mult de cand am citit-o prima data pentru ca ai ce invata. Ideea e ca citim iar apoi uitam sa aplicam invataturile…
    Off topic: foarte greu se deschide blog-ul tau…ce s-a intamplat?

  9. xaender spune:

    Cred ca cel mai bine spus este „Culegi ceea ce ai semanat” Si intotdeauna trebuie sa pui putin suflet in ceea ce faci. :)

  10. Liviu spune:

    Daca ar fi toti ca tine Delia… :) Esti o sufletista.

    • Delia spune:

      Sufletista… atata timp cat cei din jur imi permit si/sau merita. Nu stiu daca asta poate fi considerat ca fiind o calitate sau nu.

  11. addicted spune:

    Siiiiiiiiis!! Stii? Nu are treaba cu postul si-am sa fiu certata ca-s offpost ..dar, ti iughesc tuuuuuu!! Gata.sariti amuuuu` :D >:D<

  12. Pingback: Grădina Labirint…(7) « Cristian Dima

  13. Machiaveliq spune:

    Ehe.. frumoasă şi realistă povestioara ta. :)

  14. daniela spune:

    Asa e! Ai dreptate! Noi stim sa facem la atii un bine da la noi, la propria persoana nu ne gandim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s