Growing up.

Va amintiti cand erati copii si cea mai mare grija a voastra era daca veti primi o bicicleta cadou de ziua de nastere sau daca veti avea voie sa mancati prajituri la micul dejun ? Mai tineti minte cand erati mici si le ziceati parintilor ca vreti sa va faceti mari ? Hai ca sigur ati spus cel putin o data ca vreti sa va faceti mari. Sa puteti sta noaptea tarziu la televizor, sa beti Cola si sa mancati ciocolata la orice ora. Iar in timpul asta parintii va spuneau: „Nu, de fapt nu vrei asta. Cand o sa cresti, o sa-ti dai seama ca era mai bine cand erai mic. E mai bine sa mergi la gradinita, sa te joci, sa te uiti la desene”… Si cu toate astea, noi vrem sa fim mari! Pana cand ne facem mari si ne dam seama ca era mai bine sa stam toata ziua in fund si sa ne jucam cu papusi sau masinute. Acum, ideea de maturitate e total supraevaluata. Sa fii adult inseamna sa ai responsabilitati! Odata ce ai trecut de varsta bustierelor si a majoratului, responsabilitatea nu mai dispare. Nu poti sa o eviti! Ori ne obliga cineva sa dam ochii cu ea, ori suportam consecintele. Si cu toate astea, sa fii adult are si avantaje. Adica, hai sa fim seriosi… Asa-i ca pantofii (in cazul fetelor), sexul, si lipsa totala a parintilor care sa-ti zica ce sa faci…sunt al naibii de placute ?!

About Delisia

https://coltdesuflet.wordpress.com/
Acest articol a fost publicat în ● din viata, ● Gânduri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Growing up.

  1. xaender spune:

    Adevarat, fiecare etapa din viata noastra are avantaje si dezavantaje, dar sincer eu unul as vrea sa mai dau timpul cu 10-15 ani inapoi. Stiu, cand eram mic si vedeam pe vecinii mei mult mai mari ca mine, ziceam oare cand o sa ajung si eu in situatia lor, iar acum cand ma intalnesc cu cativa copii de la mine din bloc si imi spun „nenea”, sincer nu imi place deloc situatia asta. Stiu doar un singur lucru ca daca ar fi sa imi doresc ceva, ar fi sa intorc inapoi clipele copilariei alaturi de cei dragi care acum unii din ei din pacate nu mai sunt. Iar daca ar fi sa punem in balanta toate avantajele si dezavantajele etapelor din viata noastra, pentru mine copilaria ar inclina cel mai mult.

    • delia spune:

      Si eu imi doresc sa dau timpul inapoi, insa nu o pot face, si trebuie sa fim constienti de acest aspect. Asta e cursul vietii. Nu il putem schimba, oricat ne-am dori.
      In zona unde stau, e un pusti de 10 ani. Il stiu de cand era mica. Practic, el a crescut cu mine, si eu m-am maturizat in timp ce el crestea. Iar acum cand ma vede imi spune mereu „saru’mana”. :)) Ma simt ca si cum as fi ajuns la o varsta foarte inaintata cand imi spune asa. :)) Si colegii lu’ tata ma mai saluta astfel, insa ei o fac si din respect.
      Consider ca mai multe avantaje sunt cand esti copil. N-ai nici un stres. Nu iti trebuie bani, eventual mai ceri cativa lei de la parinti sa-ti iei si tu o ciocolata, nu-ti faci altfel de ganduri. Cand esti copil, totul e simplu, e frumos. Iesi, te joci si intri in casa. Dormi, si a doua zi o iei de la capat.
      Concluzia, mi-e dor de copilarie si de verile petrecute la tara cu verii mei.

    • delia spune:

      PS : Stai sa vezi cate momente frumoase vor urma. Te vei casatori, vei avea copii. Nevasta te va innebuni. :))) etc, etc.

  2. xaender spune:

    Deocamdata vreau sa ma bucur de prezentul in care traiesc, de amintirile frumoase pe care le am, si vreau, ca ce imi rezerva viitorul sa fie un mister pentru mine. „Yesterday is History, Tomorrow a Mystery, Today is a Gift, Thats why it’s called the Present”.

    • delia spune:

      Nici eu nu as vrea sa stiu ce va fi in viitorul meu, chiar daca ma paste curiozitatea uneori. Daca as sti, s-ar pierde tot farmecul si tot misterul. Si daca iti afli viitorul, el se va schimba. Nu ramane cel pe care l-ai aflat. E ca atunci cand te duci la preot sa-ti „deschida cartea”. El iti spune viitorul, ce ti se va intampla, cu bune, cu rele. Dar in acel moment, totul se schimba si vei avea alta viata. Viitorul ti se va schimba iar.

      Yesterday was the past. Tomorrow will be the future. But today is a gift. That’s why we call it PRESENT!

  3. Botezatu spune:

    Pur si simplu e superb post-ul tau. Mare dreptate ai. Cred ca nu sunt singurul dar cand eram mic imi placeau si-mi plac blondele cu ochi albastri, asa era mama mea si deaia imi placeau…si mereu ii spuneam ca eu vreau sa ma casatoresc cu ea cand sunt mare…daca nu se amuza pe seama mea. :))

    „Sa fii adult inseamna sa ai responsabilitati!” – din pacate asa e, e mult mai bine sa fii copil. Fara griji si fara bani…ca la 20 de ani…:)

    • delia spune:

      Cand eram mica, gen 10 ani, majoritatea spuneau ca atunci cand voi creste ma vor lua de nevasta. :)) Eram blonduta cu ochi albastri. Ziceai ca mi-s papusica. :”> Deh, mi-au murit laudatorii. :)))

      Eu am trecut pragul de 20 de ani. Asa ca ar trebui sa schimb versurile. Cu griji si fara/cu bani. :)))

  4. sedussa spune:

    da toti avem momente cand vrem sa dam timpul inapoi
    si eu imi doresc asta aproape zilnic…dar din pacate trebuie sa devin din ce in ce mai responsabila :(

  5. Twenty spune:

    Eu am 20 de ani.. si sincer nu vreau sa fiu fara bani :)) That’s a stupid thing.. De la 20 incep/apar grijile (adevarate). „Si e grele si e multe”.
    Nu-mi plac melodiile care (te) mint/nu spun adevaruri.. prefer pe cele realiste. In fine..

    Sa citez ceva:
    „La dracu.. as’ tinti la maraton daca nu aveam inca de la 20 de ani 30 de facuturi pe an”

    Cat despre copilarie, m-as mai intoarce.. DAR IN A MEA.. nu in generatia actuala.. Asta-i Naspa!..

    • delia spune:

      Da, din pacate „e grele si e multe”, iar noi acum incepem sa simtim ca ne lovim de ele. Si suntem abia la inceput de drum…

      Cat despre copilarie si generatii… Clipu’ de mai jos spune tot! Tu il stii, dar sa il urmareasca si altii…

  6. delia spune:

    @xaender:
    Pai exact asta prezinta clipu’, diferenta dintre generatia noastra (de cand eram mici) si cea de acum (a pustilor de 13-14 ani). Sau tu te referi la generatia noastra privind varsta de 20 de ani ?

    • xaender spune:

      Ma refer intre generatia noastra a celor de aproximativ 20 de ani si cea de maine, cand vom avea noi aprox 50-60 de ani :). Va fi foarte interesanta comparatia.

      • delia spune:

        Nu ramane decat sa asteptam sa treaca timpul pentru a vedea diferentele. Eu nu vreau sa simt ca timpul ‘zboara’ si sa imbatranesc. Ma simt (aproape) perfect asa, desi sunt si (multe) altele de indeplinit in viata mea.

  7. madalinutza spune:

    asa e ..e placut sa nu iti mai zica parintii ce sa faci..dar eu duc dorul sa imi mai zica..pt ca inca de pe la 11 ani ai mei nu preau mi-au mai zis multe(pt ca am fost la scoala in alt judet asa ca ii vedeam doar in weekend si in vacante…si duc dorul sa ma mai certe din cand in cand)..si nici acum, nu ma intalnesc prea des cu ei …asa ca „libertate frate”

    • delia spune:

      Eu nu duc dorul sa ma cert cu ei. :)) Ne ciondanim (aproape) zilnic. Cu mama cel mai des. :))
      Eh, mai bine e cu aceasta libertate. Sa nu te streseze, sa nu iti spuna ce sa faci, etc. In perioada facultatii, cat am stat in Bucuresti, veneam rar acasa. In ultimul an am venit doar de 3 ori. :))
      Stii melodia aia… This is freedooooom, when bad things feel so damn good.. :> :)) .. (Dj Andi & Stella – Freedom)

  8. xaender spune:

    Eu stau de mic cu parintii si bunicii si rareori ne ciondanim, fiecare are grijile sale, problemele sale iar seara cand ne intalnim toti, incercam sa ne destindem, sa mai uitam de grijile de zi cu zi si sa ne bucuram de clipele petrecute impreuna. :)

    • delia spune:

      Eu m-am (cam) obisnuit sa stau fara ei. Am stat 3 ani singura, adica fara parinti. Iar acum, reintorcandu-ma acasa, trebuie sa ii ‘suport’ inca o scurta perioada de timp. Pana se muta si ma vor lasa singura. Ma rog, cu frate’miu.. Adica singura. :))
      Conteaza sa pastrezi/mentii cat de cat o armonie in familie, sa nu existe certuri, etc. E minunat cand ne adunam toti la masa sa mancam impreuna, desi s-au schimbat destule. Mai mult m-am schimbat eu, dar fata de ei incerc sa fiu ca inainte. Nu stiu daca si reusesc. Eu macar incerc.

  9. xaender spune:

    Eu cred ca parintii intotdeaua vor aprecia orice gest frumos pe care il vom face pentru ei.
    Chiar daca te-ai schimbat fata de parinti cred ca trebuie sa fi asa cu esti acum nu trebuie sa purtam o masca, care sa ne ascunda sentimentele, trairile si dorintele. Ei te vor aprecia oricum ai fi, totusi in limitele bunului simt :). Intotdeauna parintii vor fi alaturi de noi la bine si la greu orice ar fi.

    • delia spune:

      Adevarat. Parintii te iarta, indiferent de gravitatea greselii facute de tine. O spun din proprie experienta. Au fost unele momente cand l-am dezamagit pe tata (in special), si imi pare rau. Dar pot spune ca erau ‘scaparile’ varstei de atunci. Nu incerc sa ma scuz. Am gresit, recunosc!
      Parintii si bunicii sunt cei care apreciaza orice gest frumos care vine din partea noastra. Cand imi mai sun bunicii (ei stau la tara), simt in glasul lor cat de bucurosi sunt ca ma gandesc la ei si ca le dau cate un semn.
      Familia, in special parintii, sunt singurele persoane care iti doresc binele cu adevarat, si sunt alaturi de tine neconditionat, ceva gen cum ai spus si tu.

  10. zkr07 spune:

    Sa dau timpul inapoi ? Hmm… Nu cred ca l-as da. M-am distrat si m-am simtit fericit tot timpul iar daca am fost trist inseamna ca nu am fost atent cu ce se intampla in jurul meu. Daca as putea sa il dau as face aceleasi greseli pe care le-am facut, daca nu mai multe, pentru ca ele ma definesc pe mine ca om in momentul actual. Se mai spune ca numarul greselilor nu determina decat valoarea ta ca om.

  11. milka31 spune:

    Si eu am clipu de mai sus pe blog :X e superb :( e trist sa vezi ce copilarie au generatiile actuale,chiar daca mai am putin si fac 18 ani , am avut norocul sa mai prind copilarie cu adevarat frumoasa nu dominate doar de calculator si etc.

    E pacat ca uneori nu am profitat la maxim de copilarie si ne dam seama de asta abia cand nu mai avem ce sa remediem :(

    • Delia spune:

      Generatia care am fost noi se diferentiaza total de cea actuala, a celor mici. Mai auzi tu acum tipete de copii pe afara? Ii mai observi jucand „v-ati ascunselea/ascunsa”, sau orice alt joc practicat de noi in copilarie? Nu cred! E trist sa ii observi pe cei mici cum isi petrec copilaria in fata unui calculator. Eu nu mi-as lasa copilul sa creasca in acest mod.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s