despre prietenie

Mda… Ce face omu’ la 4 dimineata cand nu are somn?! Scrie pe blog! Ma gandesc… Ma tot gandesc… In fiecare noapte cand ma bag in pat, stau si analizez multe lucruri. E liniste, si asta ma calmeaza. Ma determina sa gandesc mai limpede. Analizez lucruri din trecut, din prezent, dar in special din viitor. Azi m-am gandit foarte mult la prieteni, la cei care au facut si cei care inca fac parte din viata mea. So, let’s talk about friendship… Am mai scris un articol, ceva asemanator (aici).

Prieten – persoana de care e legat cineva printr-o afectiune deosebita, bazata pe incredere si stima reciproca, pe idei sau principii comune. Aceasta este doar definitia “seaca” a prietenului.

Se spune ca familia nu ti-o poti alege, insa prietenii da… Dar cati dintre noi au capacitatea de a-si alege prieteni adevarati? Cati dintre noi sunt prieteni adevarati? De fiecare data cand o prietenie se destrama se cauta un vinovat, cel care a tradat sau a produs un impas atat de mare peste care nu s-a mai putut trece… Ciudat se simte atunci cand iti dai seama ca de fapt cel/cea pe care tu o credeai prieten(a) fost doar un produs al imaginatiei tale. Nimic din ceea ce tu credeai ca exista in sufletul persoanei respective nu a existat cu adevarat. Si atunci incepi sa te intrebi cum de te-ai apropiat de o astfel de persoana atat de diferita de tine care niciodata nu te-a ascultat, nu te-a cunoscut… Si iti dai seama ca sunt lucruri in aceasta viata care sunt independente de propria ta persoana… Acele conjuncturi, care, atunci cand sunt elucidate duc la destramarea prieteniei false (da, exista astfel de prietenii care sunt false, fie constient, fie inconstient). O prietenie este o asumare si duce la un moment dat la un compromis: te accept si ma accepti. Dezastrul destramarii apare atunci cand acceptarea dispare. Totusi este mai bine sa iti dai seama cand o prietenie este nociva pentru a te proteja, decat sa ramai intr-o astfel de relatie de teama de a-i rani pe ceilalti sau de teama de a recunoaste un esec personal.

Increderea este un dar de pret si sunt oameni care din pacate nu il merita… Gandesc uneori ca unele prietenii se irosesc pe nesimtite. Oameni  de care ne-am simtit aproape, prieteni sau colegi, dispar din viata noastra. Ne-au legat perioade cu nevoi comune, cu aspiratii si simtaminte asemanatoare, si, intr-un final, ne-a despartit viata derulata pe un alt fagas. Trist e ca pana si amintirile se estompeaza, risipite de realitatea sufocanta a vietii pe care o traim. Si totusi, temelia acestui prezent o cladeam, bucata cu bucata, inca din acele timpuri. Intrezaream franturi din prezent in discutiile si planurile despre viitor, ni-l visam impreuna. Consider ca orice s-ar intampla si oricate schimbari ti-ar aduce viata, trebuie sa-ti pastrezi prietenii aproape. Macar unu. Macar o persoana pe care sa te poti baza, inafara de familie, si asta pentru ca nu stii niciodata ce se poate intampla… (am citit ceva asemanator si la o tipa pe un blog).

Cunostinte noi apar intotdeauna, insa nu toti devin prieteni. Eu as aproxima undeva la 1% dintre persoanele pe care le cunosti in viata raman prieteni adevarati cu care chiar dacă nu te vezi ani de zile stii ca oricand se vor bucura sa te vada si te vei bucura sa ii vezi. Foarte putine sunt aceste persoane cu care simti nevoia sa te vezi, sa relationezi, sa le simti langa sufletul tau. Si cred ca merita sa faci tot ce e nevoie ca sa pastrezi aceste relatii. Pentru ca sunt speciale…si pentru ca merita ! Toti oamenii te aud cand vorbesti. Prietenii insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte.

Din pacate, pe cat de greu este sa legi astfel de prietenii, pe atat de usor este sa se destrame. Motivul: schimbari majore, timp, spatiu, renuntare, incetarea de a mai „lupta” pentru acea relatie. Poate suna a relatie de dragoste dar, desi este cu totul altceva, este de multe ori mai puternica. Si inca o asemanare intre cele 2 tipuri de relatie: din pacate nu se poate solidifica si nici pastra unilateral. Este si trebuie sa fie un efort de ambele parti… Mi-am pierdut cativa prieteni pana acum, prieteni buni, pe motivul asta al renuntarii de a mai relationa. S-a intamplat pur si simplu. Si lucrurile au mers mai departe. Si alti prieteni au aparut. Insa, din cand in cand ma gandesc la ei si (nu) regret. Si nu pot sa inteleg de ce ne e asa greu sa reinnodam relatii?! Poate pentru ca nu te astepti sa fie altfel…la fel ca intr-o relatie de dragoste: cand o termini de cele mai multe ori este pentru totdeauna pentru ca ne e greu sa credem in schimbari majore. Si totusi ele se intampla in sens negativ. De ce nu este posibila si viceversa? Un prieten adevarat e poate mult mai valoros decat orice. Si este extrem de greu sa ai parte de prieteni. Ma uit in jurul meu si vad o gramada de oameni care azi umbla intr-un cerc, maine in altul si tot asa, dar cand au nevoie de un umar sau o mana de ajutor nu e nimeni langa ei. Eu nu consider ca aceste relatii trebuie neaparat intretinute pentru ca prietenii sunt pe aceeasi lungime de unda si au aceleasi gusturi si placeri. Nu ai motive sa faci compromisuri. Prietenii se accepta neconditionat intre ei, fara pretentii.

In concluzie… Trebuie (sa stim) sa pretuim la maxim ceea ce avem si ceea ce merita. Chiar daca e greu… Pentru ca nu stii niciodata daca mai poti gasi ceva in viata la fel de bun, cu toate relele care vin…

Noapte buna !  :-)  … cat a mai ramas din ea.

PS : LA MULTI ANI, Loredana!  Nu te-am uitat, sa stii!   >:d<

About Delisia

https://coltdesuflet.wordpress.com/
Acest articol a fost publicat în ● din viata, ● Gânduri, ● Read & Learn. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la despre prietenie

  1. un nou sens spune:

    poate ca nu ne pretuim prezentul destul de mult… dupa ne dam seama de ce pierdem… dar e cam tarziu din pacate…
    apropo „Cine are prea multi prieteni nu are niciunul”

    • delia spune:

      Stii vorba aia : abia dupa ce pierzi o persoana realizezi cat de mult inseamna/a insemnat pentru tine, asa ca pretuieste ceea ce ai ACUM si ceea ce merita, si nu lasa sa iti scapa printre degete (din nou). ;)

      Trecutul l-am lasat in urma. Face parte din viata mea, nu zic nu, dar nu mai are relevanta pentru mine.
      Prezentul si viitorul, astea conteaza acum! Prezentul cel putin suna bine, si de aceea il pretuiesc. Cat despre viitor, sper sa fie plin de fericire. :)

      Cand spui ‘prieten’ se intelege ceva maret. Eu ii diferentiez. Amici si prieteni. Amici am destui. Iar ca sa numar prietenii, imi sunt suficiente degetele de la o mana. Cum am spus si alta data: prefer calitatea, nu cantitatea. :)

  2. un nou sens spune:

    si eu la fel prefer calitatea si nu cantitatea in viata… de aceea nu vreau sa traiesc mult…

  3. un nou sens spune:

    sa nu fii singur… sa ai cui sa te destainui… suntem fiinte sociale :D

  4. sedussa spune:

    prietenii…niste persoame care sunt obsolut necesare in viata noastra, care ne ii facem usor si ii pierdem la fel de usor
    :|
    din pacate trebuie sa ne obisnuim cu asta chiar daca uneori doare…insa viata merge mai departe, unii pleaca, altii vin :(

  5. sedussa spune:

    ramane cineva, e imposibil sa nu fie macar o persoana care sa nu fie alaturi de tine neconditionat :-?

  6. Twenty spune:

    Niste versuri care spun destule:

    „Sa-ti investesti increderea fara s-astepti dobanda
    Fara sa stai la panda ca-i poti pierde într-o secunda
    Stiu ca ti-au jurat atatia ca le esti ca un frate
    Dar cand a fost s-arate cati au stat cu tine spate-n spate ?
    Cati daca i-ai ajutat si-au amintit de multumiri ?
    Oricum lasa-i sa plece ca sunt doar simplii musafiri
    Simpli trecatori.. Ce au modele in viata
    Ce vor sa fie altcineva in fiecare dimineata”

    Mai mult nu trebuie sa mai zic :D

  7. Twenty spune:

    Sa nu uit si de:

    „Vad oameni cunoscuti in poze, langa mine in decor
    Imi amintesc de ei , dar imi scapa numele lor..
    Viata mea are traseu, da’ nu se stie unde duce
    > In statie unii coboara, altii se pregatesc sa urce < " – asa si cu prietenasi.

  8. delia spune:

    @ un nou sens : Iertam, pentru ca suntem oameni, si uneori mai si gresim. Asta depinde si de gravitatea problemei care ai/am cauzat-o.

    Un prieten adevarat stie sa te respecte, in primul rand. ;) Restul vin de la sine.
    Cei care raman ne sunt prieteni. Cei care nu raman, au fost simpli trecatori prin vietile noastre.

    Citeste mai sus ce a scris Twenty, si vei intelege. :) Asta spune tot.

  9. cenusadelumina spune:

    Prieteni in adevaratul sens al cuvantului gasesti cu greu..am avut multe prietenii esuate ( poate prea multe pentru gustul meu) dar nu am avut ce sa fac, sunt o persoana prea sincera si deschisa si uneori ma atasez prea usor de oamenii de langa mine.
    Nu pot spune ca am gasit prieteni adevarati.. prieteni fara pic de interese sau fara pic de invidie, fara beneficii reciproce. Am intalnit, in schimb, oameni, care au fost dispusi sa ma asculte, care sunt si acum dispusi sa faca asta dar uneori acel echilibru intre ” a te asculta” si ” a asculta la randul tau” se evapora ..
    Mereu am fost constienta ca toti prietenii mei imi sunt ” prieteni” la inceput.. iar cand acel inceput se va sfarsi .. toata prietenia aceea „adevarata” va deveni „prietenie de interes”. Inca am prieteni care sunt asa cu mine, si pe care ii observ fara pic de dificultate.. dar inca ii pastrez alaturi pentru ca imi amintesc ca si ei .. candva au fost cu mine.. chiar daca acel „candva” a fost de mult.
    Acum am „o prieteni adevarata” dar deja presimt ca o data cu terminarea liceului se va evapora ca aburul si de asta incerc sa ma bucur cat mai pot.
    Prieteniile temeinice sunt cel mai greu de gasit si cel mai usor de pierdut.
    Iar cele superficiale sunt cele care se gasesc cel mai des si care te afecteaza cel mai tare.
    :)

  10. delia spune:

    Prietenia e lucrul cel mai greu de explicat. Nu este ceva ce se poate invata la scoala, dar daca nu ai invatat ce inseamna prietenia inseamna ca nu ai invatat nimic. Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara.

    Eu am o vorba : nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu conduc; nu merge in fata mea, s-ar putea sa nu te urmez; mergi langa mine si fii prietenul meu.

  11. madalinutza spune:

    am multi prieteni,..de fapt amici…unii mai apropiati..dar cea mai buna prietena e mama:*

    • delia spune:

      madalina, ma bucur sa aud ca prietena ta cea mai buna e mama ta. Pana la urma, ea ar fi singura persoana in care poti avea incredere neconditionat, si stii ca nu ti-ar face rau si nu ti-ar da sfaturi in detrimentul tau.
      Am o prietena, Antonia, care are o relatie deosebita cu mama ei. Uneori o invidiez, deoarece eu n-am avut astfel de relatie cu mama mea. Nu am avut o legatura stransa. La noi a lipsit si comunicarea. Poate si din cauza ca eu sunt o fire inchisa, iar ea nu a stiut sa se apropie suficient de bine. O iubesc enorm, sa nu se inteleaga ca din cauza asta nu as iubi-o.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s