De când urcam scările din faţa casei şi tu ai deschis uşa, îmbrăcat în alb. De când te-am auzit şi văzut râzând. De când ţi-am atins cu buzele obrajii îmbujoraţi. De când ne plimbam noaptea pe străzi necunoscute, ţinându-ne timid de mână. De când a început să plouă. De când stăteam pe balconul camerei şi fumam amândoi din aceeaşi ţigară. De când ne-am sărutat prima oară sub aşternutul parfumat al patului din mansarda casei, tremurând ca doi copii. Îţi aminteşti? Indubitabil! N-ai să uiţi! Niciodată!
24 aprilie. Azi se împlinesc 3 ani.
Like this:
4 bloggers like this post.
He he, mulți înainte să aveți și să fie unul mai frumos ca celălalt.
Multumim. :>
Glumesc desigur! :))
Sisule, noi doua avem abia 1 an. :))
1 an , o luna si 5 zile, da? :)))
Uite fecioara cum sare cu completari, ca sa fie totul perfect. :))
Hai maaaaa,nu-s chiar asa dar hai trezeste-te ca e deja 9 si ai ocupat tot patul.:))
Eram pe jumatatea mea de pat! >:P
Tu te-ai ridicat repede din cauza tartacutzei, ca era grea. ;))
Creve: thanks, dar nu e ceea ce pare a fi. :)
Ah, deci e exact invers decât am înțeles eu inițial?
It’s a long story. :)
Well, i like long stories :))
Poate te vei plictisi :)) Eh, poate intr-o zi o vei auzi pe toata. :)
Dacă vei vrea să o spui, eu o să o ascult :)
Multumesc pentru umarul acordat! Apreciez, sa stii!
Nu e un lucru ce se uita atat de usor … :)
Nici daca as vrea…
Nici daca te chinui .. Oh well, la un moment dat se duc toate si din cap si din suflet! Numai eu nu ma duc nici de ma dai afara. :))
Tu stai lipita de mine mai rau decat Picatura. :))
hmmm … cine sa fie oare ?:D
Cin’ sa fie, cin’ sa fie?! :D
;;)
Da :x … si m-ai luat in brate si mi-ai soptit “ce bun e” :))))) … iti aduci aminte? :))
offf ce vremuri… va iubi pe aman2, dar pe belit sunt suparata rau (stiu ca citesti – cand te prind iti dau o bataitza) :*
:)))))
Bineinteles ca imi amintesc fiecare secunda de atunci!
Normal ca ne iubesti, pentru ca suntem adorabili ;;)
Hristos a inviat, Delia! Frumoasa postare, o inteleg din plin…statisticile astea…
Ai trecut si tu prin asa ceva? :)
Fiecare poveste cu istorie ei. Da, am trecut! (totul s-a incheiat cand mai erau 2 saptamani pana cand se faceau 3 ani oficiali,ca neoficiali au fost mai multi).
Imi pare rau sa aud asta! Sincer! :( La mine a fost altfel. Deci da, fiecare poveste cu istoria ei…
Am ajuns la concluzia ca nimeni si nimic nu poate sterge nici sentimentele, nici amintirile…
Iti multumesc. Asta este…
Da, corect, nimeni si nimic nu poate sterge sentimentele si amintirile, ai dreptate :)
Vor ramane mereu o parte din noi :)
Pingback: Poetul ploii « Marin Toma's Blog
Ehm..cred ca stiu despre ce mormai mai sus si…imi pare rau, dar capul sus, dear! >:D< Urmeaza clipe, poate, de 1 milion de ori mai frumoase decat ce ai trait. :*
Te asigur eu ca nu stii despre ce e vorba in post. :P Adica nu poti intelege daca nu stii ce se ascunde in spatele acestei povesti.
Spuneam doar ca banuiesc despre cine este vorba….nimic mai mult. :|
Heeei honey, nu interpreta gresit ce am spus mai sus in comentariu. Asa cum tu banuiesti despre cine e vorba, asa banuieste toata blogosfera, insa va asigur eu ca va inselati toti. :)
Darling, ai ceva de povestit acasa, la o cutie de Redd’s si o pizza ;;)
Baaaai nu mai spuneti de pizza ca am cosmaruri!!!!! :))
Sisule, taci ca te dai de gol singura. :)))
Nu zic si nici nu recunosc nimic … :|
Recunosc eu si pentru tine. :))
@Choco: Ai uitat ca nu mai beau? :))))) Deci ramane doar pizza, sau ce aducem de acasa. :D
minciunico!
Stai sa treaca ziua mea, Sf. Elena, ziua lu’ frate’miu, sa se nasca Sofia, ziua Alinei, Craciunu’, Revu’, Pastele urmator, ziua mea iar, si tot asa… Si pe urma zau ca nu mai beau! :))))
Zau ca nici eu!!! Sa treaca toate zilele astea si jur ca nu mai pun gura nici eu pe bautura. :))
Jura pe roz, altfel nu te cred. :))
Jur pe a mea podoaba capilara !!! Intelegi tu.:))
Cand te tunzi? Next time sa-mi fie mai usor. :)))
Azi ar fi trebuit sa merg sa ma tund dar stii cum e cu lenea la noi, nu? :)))
Api daca nici eu nu stiu :)) cea care sufera de lene cronica, acuta, la nivelul cel mai inalt posibil… :))
Pingback: My life in few words » Blog Archive » Iar…..
Pingback: Vacitim, pierdut in tara lepselor « Marin Toma's Blog
Multi inainte cu spor :D:*
Pingback: Premii peste premii | Blog cu gânduri 3D
Orice zi speciala iti aduce bucurie sufletului, de aceea Delia, ma bucur pentru tine! :D
Pingback: Schimbări | ●◦ ◦●◦ Someday. Somewhere. Somehow. ◦●◦ ●◦